[Scrisul zilnic] Raluca Feher: Pentru businessuri, content marketingul e important dacă-i făcut bine; indiferent dacă e Covid sau boom economic sau vin extratereștrii - Nerds and Words

Nerds and Words

[Scrisul zilnic] Raluca Feher: Pentru businessuri, content marketingul e important dacă-i făcut bine; indiferent dacă e Covid sau boom economic sau vin extratereștrii


Avem pretenția că scriem bine, respectiv că rescriem foarte bine pe-aici. Din păcate însă, agenția noastră nu a reușit încă să-și impună monopolul pe verbul iute; și nici pe ideile deștepte. Deci dacă țara asta e plină de scriitori buni, tot ce putem face este să stăm de vorbă cu cât mai mulți dintre ei. Ca să furăm ce e de furat. Și ca să dăm mai departe ce e de dat mai departe. Iar în unele cazuri, cum e cel de față, să rânjim larg cu berea-n față, într-o zi de joi. Că ne-a băgat în seama Raluca Feherscriitor, blogger și publicitar cu flinta pregătită.

 

”Copywrintingul nu există. Există oameni care scriu cu plăcere și există indivizi chinuiți de talent”
”În 99% din cazuri, advertiserii își aleg agențiile doar pe bază de cumetrie sau șpagă”
”Mă uit la topurile ADC și îmi vine să râd cât de ridicole sunt majoritatea lucrărilor premiate”


Mai vreți? Sigur mai vreți.
Dați scrollului ce-i al scrollului și citiți interviul cu Raluca.
Are și lucruri de bine de spus, nu vă fie teamă. 

 

De ce scrii? Cât e exercițiu egoist & recuperator și cât pentru audiența ta?

Scriu lucruri pentru bani și scriu lucruri pentru mine. Mine. Mi-ne. M-I-N-E.
Dar scrisul pentru bani e la fel de plăcut ca ăla pentru mine.
Mă gândesc că sunt tipul ăla minoritar de prostituată care are mereu orgasm. Și e plătită pentru asta.

 

Când ai scris prima oară de plăcere? Și ce anume, îți mai amintești? Hai cu melancoliaaaa, Ralucaaa!

Așa cum ziceam, scriu de plăcere așa cum își rod copiii unghiile și își mănâncă mucii.
Prima oară când m-am aruncat însă să o fac public a fost în noiembrie 2011, când am ajuns în Buenos Aires. Orașul ăla, atât de îndrăgostibil, enorm cât o inimă de balenă albastră, mi-a dat drumul la vorbe.


De când te citesc, ai fost mereu critică cu industria publicitară. Ce a rămas bun în ea, de când ai intrat tu? Și ce-a putrezit acolo de merită luată la șuturi?

Hahahaha.
Nu îmi plac hahalerele. Porcii cățărați în copac. Bășinoșii. Impostorii.
Advertisingul este plin de ei. Mereu a fost.
Diferența este că acum în loc de Ion Iliescu îl avem pe deputatul Mitralieră.
Exact ca în politică, a dispărut orice nevoie să mai acoperi cumetriile. În 99% din cazuri, advertiserii își aleg agențiile doar pe bază de cumetrie sau șpagă.
Totul e putred pentru că echipele de marketing au ajuns să fie dominate de indivizi incapabili să tragă apa la toaletă după ei.
Nu există ambiție.
Dacă vrei să faci ceva nou, riști să greșești. Mai bine mergi pe formule, replicăm ce am făcut la lame de ras, ce contează că acum trebe să facem reclamă la rujuri sau motostivuitoare sau semințe de bostan.

Nu a rămas nimic bun în ea. Mă uit la topurile ADC și îmi vine să râd cât de ridicole sunt majoritatea lucrărilor premiate și cum secta CREATIVILOR-nu cred că există overstatement mai mare pe planetă-se încolonează la pupat în fund, eu pe tine, tu pe Gicu, Gicu pe Mihai, etc, nimeni nu spune că Împăratul e în cucu gol, că nah, doar nu e bou să rupă roata și să n-apuce și el să fie pupat în cur când i-o veni rândul.

 

Un pic despre copywriting. Ce-ți trebuie ca să livrezi un copy bun? Cât e skill, câtă experiență, cât research, cât clickuială afectivă cu produsul?

Copywrintingul nu există. Există oameni care scriu cu plăcere și există indivizi chinuiți de un talent pe care nu-l au. Ca să citești un text cu plăcere, trebuie ca el să aibă o idee, să-ți inducă o stare, să-ți trezească o emoție care să nu fie sila că un tâmpit urlă dintr-un panou la tine să fii noul tu, de azi chiar, nu că ai ști ce-o fi asta, noul tu.

Scriitorul de texte ar trebui să lucreze pe un brief, nu ar trebui să facă el risărci, ci cei care fac brieful.
Experienta cu scrisul te ajută să o faci mai ușor, mai rapid, dar nu cred că influențează calitatea textului. Dacă nu scrii cu bucurie, o să iasă un text prost, indiferent dacă scrii copyuri de 25 de ani sau doar de 6.


Care e frustrarea cea mai des-întalnită (sau cea mai enervantă?) a unui scriitor de copy? 

Când vine un cretin care nu a citit decât statusuri de facebook în ultimii 5 ani și-ți spune că textul e prea lung, are cuvinte de care el personal nu a auzit niciodată (păstârnac, mâlc, chitic) și că nu are call to action. Am milioane de exemple grotești, unul care mi-a rămas în minte a fost cel cu cuvântul CUR.

Nu ai voie să folosești în copiuri cuvântul cur, PreCURsor, MerCURial, CURriculum, ParCURs.

Ce te faci când ai de-a face cu măcelari și tu vinzi bibelouri?

 

Despre cărțile tale de călătorie. Care e procesul tau? Notițe pe fugă? Fragmente scrise la fața locului? Pe stilul lui Kerouac sau în tihnă, odată ajunsă acasă?

Notite. Nu pe fugă. Seara, strâns tot în caiete cu coperți negre, tot, senzații, expresii, bancuri, pălăvrăgeli. Nu am deloc memorie, cloudul meu sunt caietele în care adun gesturi, vorbe, întâmplări. Nu îmi permit tihna de acasă pentru că ar fi prea târziu.

Câtă importanță acorzi feedbackului și cui îl ceri?

Aici e acum.

Cer feedback unor oameni pe care îi știu necruțători cu mine. Nu mă interesează opiniile călduțe, merge și așa. De foarte multe ori prietenii confundă furculița cu solnița, nu îți dau ceea ce ai nevoie ca să nu te rănească. Așa că am acest mini-grup de critici care îmi dau pumni în burtă dar răul de moment e preferabil greței viitoare.


Câtă importanță și cât timp acorzi
rescrierii?

Prea puțin. Sunt destul de superficială.
Ori renunț la tot ori pun niște fond de ten pe vânătaie. Nu am decât două viteze.


Citeam în „Să nu râzi” că mama/familia îți reproșează, uneori, felul în care comunici. Influentează în vreun fel chestia asta scrisul tau?

Maică-mea îmi reproșează o grămadă de lucruri. Am crescut într-o familie în care lucrurile nespuse erau mai zgomotoase decât cele urlate unul la altul. O teribilă frică de scandal și insulte m-a făcut să nu suport conflictul, să îmi refugiez frustrările într-un loc în care partenerul de conversație să nu-mi poată întoarce capul cu o palmă. În scris.

SĂ NU RÎZI în redacţia Tiuk!

Publicată de Mihail Vakulovski pe Miercuri, 11 septembrie 2019


Scrisul zilnic. Cum faci să ții sus calitatea, cum îți alegi subiectele?

Am început să scriu despre lumea din afara României care e Allienul ăsta care trăiește în noi și ajunge să ne sufoce. De la ceea ce părea un blog de călătorii, de fapt doar o definire mai precisă a ceea ce nu sunt, a ceea ce aș vrea să fiu, a ceea ce mă face să fiu româncă în ciuda tuturor încercărilor mele disperate să acopăr, am trecut la un blog de comentarii politice și sociale, fără să am pretenția că sunt un politolog sau sociolog, ci doar o tanti care a ieșit să spargă semințe pe băncuța de pe uliță.

Au fost voci care mi-au reproșat că, în calitate de jurnalist, ar trebui să documentez din 3 surse, să vin cu nume și date clare. Nu sunt jurnalist. Nu mai sunt de 20 de ani, blogul e jucăria mea personală. Nu fac bani cu el, nu am încasat un leu pentru ce am scris pe blog, nu sunt plătită de nimeni ca să spun una sau alta, sunt doar părerile mele.

 

10 ani de blog, în curând. Cui dai o bere? Dar merită să sărbătorești blogareala?

O să fie în 2021, în noiembrie. Dau o bere, dacă o să mai fiu în viață. Merită să sărbătorești scrisul și merită să bei cu cei care te citesc, indiferent dacă o fac de 10 ani sau 10 zile.

Mi-am numit o secțiune din blog acum 8 ani, Țara lu ba pe-a mă-tii.Lipsa de argumente, incapacitatea de a simula măcar…

Publicată de Raluca Feher pe Miercuri, 14 octombrie 2020

 

Cât de important crezi ca e content marketingul (și scrisul, în particular) pentru businessuri, mai ales în perioada asta?

Foarte important dacă e făcut bine, indiferent dacă e Covid sau boom economic sau vin extratereștrii.

Deloc important dacă e făcut ca să bifezi în ppt-ul pe care îl arăți șeficului de la Varșovia că ai acoperit și zona asta. E atât de mult content de rahat, imposibil de citit, încât multă lume crede că un prospect de medicamente este content marketing.

 

Nanny Institute Romania. Care e rolul tău aici? Găsesc si eu, prin ei, o bona pt Ada? 🙂

Trebuie să-ți fac un pic de background.

În iulie, fiind în Spania și știind că majoritatea advertizărilor taie ca la nebuni bugetele de comunicare, m-am panicat și am făcut un anunț pe facebook că primii 10 oameni care îmi scriu, primesc cu discount servicii de strategie și comunicare. Am primit zeci de mesaje, hei, am o firmă de pantofi, hei, am un cabinet veterinar, hei, am un atelier pentru ceasuri, jucării și numere pentru case, din lemn.

Din zecile ăstea de mesaje, am început să lucrez de a doua zi cu Delicatessen. Și atât.

Am vorbit cu Adrian, unul din inițiatorii Nanny Institute, aproape de 1 dimineața. De ce nu dormi?, am tăbărât pe…

Publicată de Raluca Feher pe Miercuri, 21 octombrie 2020

Nanny Institute, Andreea și Adrian, mi-au spus că au fost întârziați de Covid, dar că speră să îi dea drumul platformei în octombrie.  Le-am promis că îi ajut pebntru că mi se pare un business la limita civismului, nimeni nu se îmbogățește de aici, este o școală, nu un brand de țuică.

Rolul meu este să mă asigur că lumea aude de Nanny Institute care este în același timp o soluție pentru părinți, ca tine, dar și pentru oameni care și-au pierdut jobul și au ocazia să își schimbe profesia.

Sper să pot să îi ajut și, în 782 de ani, când Nanny Institute va fi ditamai brandul, să dea o bursă cu numele meu.