Nerds and Words

Nerds & Words – despre marketing și provocări.

Nu degeaba titlul cuprinde și numele nostru 🙂 Nerds & Words – despre marketing și provocări. Pentru că e fix despre noi.

Deci stăm de vorbă cu artiștii misterioși din spatele textelor amuzante NaW – Monica, Irina, Andru și Codruț. Oameni cu experiențe diferite de viață, opinii variate despre marketing și nu numai, și un țel comun: să scrie mișto pentru clienții lor.

Acum, în plină carantină, discutăm deschis despre… tot. Despre cum ne-a prins epidemia, despre cum vedem să se schimbe trendurile în marketing și care sunt cele mai utile tips & tricks pentru lucratul de acasă. 

Cum te-a găsit epidemia?

Monica: Pe fugă! 🙂 Alergând către următorul concediu, către următoarea cumpărătură, către următoarea datorie achitată. Nu mi-a fost ușor să mă opresc brusc, însă cred că dacă o mai duceam mult așa, nu ajungeam prea bine.

Le zicea bine Morcheeba:

“The day that you stop running is the day that you arrive.”

Irina:
Complet nepregătită. Nu cred că a fost cineva pregătit pentru ce avea să se întâmple. La început, și eu- ca toată lumea- am crezut că lucrurile vor reveni repede la normal. Dar uite că n-a fost să fie și m-am întors acasă, la Sinaia, unde am o curte și două pisici care să-mi mai însenineze ziua. Îmi împart timpul între muncă și facultate, dar e destul de dificil să mă ocup cu același spor de toate în condițiile în care toate zilele arată la fel (și le văd în mare parte de pe geam). 

Dar, pe o notă pozitivă, pandemia m-a găsit sănătoasă și suficient de robustă psihic încât să pot să râd la memele cu carantina și să completez cu drag și spor adeverința pe proprie răspundere. Sfatul meu: printați una ți puneți-o la păstrare- o să fie artefact istoric în vreo 50 de ani.

Andru: Emoțional, epidemia m-a găsit acasă pe la prietena mea. După declararea inițială a Stării de Urgență, s-a răsucit situația; acum prietena poate fi găsită pe la mine acasă. Nu am câștigat neapărat la metri pătrați, dar am un minimarket nonstop la baza blocului. Am hotărât să ne carantinăm amândoi până o mai trece din rău și o rămâne mai puțin rău. Coronavirus, connecting people. Sau era Nokia? În orice caz, sunt norocos că nu m-a prins pe vreun aeroport, știu.

Financiar, epidemia m-a găsit văzându-mi de diabetul de tip 1, din-ăla cu insulină, achiziționat destul de recent. Acum vreo 2 ani. Dacă știam ca vine epidemia asta, poate nu-l mai achizitionam. Ce sa fac… și eu, cu comorbiditatea mea. Da-s tânăr, trece orice la vârsta asta. Sănătate!

Geografic, epidemia m-a găsit în postura de chiriaș bucureștean. Nimic diferit aici față de trecut. Sper eu, nici față de viitor. 

Codruț: M-a găsit super-optimist și m-a lăsat într-o baltă de nesiguranță. Apoi m-a ridicat, m-a scuturat și m-a uscat. Iar acum văd iarăși luminița de la capătul tuneului.

Care este cea mai mare provocare pe timp de carantină?

Monica: Sănătatea mintală, 100%. Deși lucrez de mult timp de acasă, aveam grijă să separ utilul și plăcutul. Mai exact, mergeam în pauza de prânz la sală, ieșeam seara la plimbări și luam o pauză de aer curat ori de câte ori aveam nevoie. Acum, mai la mic.

Nu ajută deloc că mă gândesc simultan la bunicii mei care sunt la distanță și la criza economică ce se apropie cu pași repezi. Cu toate astea, cred că această perioadă este o binecuvântare pentru noi, la nivel colectiv. Aveam nevoie de o pauză, aveam nevoie să ne revizuim valorile, aveam nevoie să stăm oleacă singuri cu gândurile noastre. Ăe care le-am îngropat sub muncă, shopping și mâncare.

Așa cum bine le zicea și Marcus Aurelius:

“What stands in the way becomes the way.”

Irina: Să rămân productivă. La urma urmei, mi s-a dus pe apa sâmbetei toată rutina.  Acum îi am și pe ai mei în jur și uneori mă mai distrag de la ceea ce am de făcut. Trebuie să fac și mai mult multitasking decât eram obișnuită- să jonglez cu mai multe teme la facultate, mai multe lecturi suplimentare, 5 cărți începute, 3 cursuri online și destule taskuri care-mi vin pe mail zilnic.

Mi-am dat seama că am luat de-a gata rutina pe care mi-o făcusem și nu i-am apreciat laturile pozitive la momentul potrivit. Multă lume asociază rutina cu un lucru nașpa, un reflex, un automatism lipsit de orice farmec și de orice surpriză. Nu credeam să îmi fie dor de o rutină, dar iată că îmi e. Încerc să păstrez cât mai mult din vechea rutină, ca să am în ce să mă ancorez- lecțiile zilnice de daneză, serialul de seară, câteva pagini citite strict pentru mine; după alte zeci prin care trec zilnic pentru muncă și facultate…

E important să avem anumite repere de care să ne agățăm și care să ne ghideze prin tranziția asta. Nu trebuie să se întâmple totul brusc: avem voie să ne îndoim, avem dreptul la propriile dubii, avem nevoie de timp să ne adaptăm și avem nevoie de repere care să ne facă să simțim că o parte integrantă din vechea realitate e în continuare prezentă în viața noastră. 

Andru: Cea mai mare provocare este să nu intru-n pauzele de orice natură pe Digi24, G4Media, Hotnews sau Biziday ca să citesc aceleași știri formulate ușor altfel.

O altă cea mai mare provocare a devenit să citesc și să scriu. Scrisul zilnic. A se înțelege ca mă refer la acele chestii pentru mine, treburi dincolo de materiale de cum să devii mai bun la ceea ce faci pentru alții. Se pare că pentru mine cititul și scrisul sunt niște ocupații de belferitate și relaxament. Exact ca inventatul cuvintelor. Mai nou, se pare că am nevoie să plutesc pe un norișor al calmului intra-extern ca să pot scrie și citi în pentru mine. N-oi mai fi așa tânăr, de fapt.

Codruț: Să jonglez cu toate. Business, familie, hobby-uri care te țin viu și întreg la minte. Asta la nivel macro. Că și detalii gen ”nu uita să bei apă” sunt impotante.

 

Care sunt lucrurile pe care crezi ca le vei face diferit după ce vom depăși perioada asta?

Monica: Primul punct pe listă e să mă duc la bunica să-mi facă de mâncare și să stăm la o berulă. Cu alte cuvinte, mi-e din ce în ce mai clar că familia este esențială, și că în orice moment cineva drag poate să nu mai fie lângă tine. Știu, e clișeu, însă de abia aștept berula cu bunica.

În plus, perioada asta m-a ajutat să-mi dau seama că nu prea am nevoie de mare lucru. Nici de haine, nici de machiaje, nici de plecări scumpe. Sper să se sedimenteze lecția asta bine în creierul meu și să nu mă mai las furată de peisajul consumerismului.

Irina: Voi fi mai atentă cu lucrurile care îmi aduc bucurie și stabilitate. Și probabil voi aprecia mai mult avantajele pe care ți le dau munca structurată și previzibilitatea. În rest… chiar nu știu. Voi cultiva acele laturi din mine care se ocupă cu gestionarea schimbărilor: voi avea grijă la stimulii interni și externi care triggeruiesc motivația. La cum îmi iau pauză și cât de des aleg să înfrunt pieptiș emoțiile alea negative care rulează în background. 

Nu de alta, dar dacă e ceva ce am învățat în săptămânile astea de stat în casă este că oricât de atenți suntem cu noi înșine, tot e câte ceva care ne scapă printre degete. Ceva ce credeam că am depășit, dar n-a fost cazul; ceva ce credeam că e lipsit de importanță, dar se pare că nu e; ceva ce n-am înfruntat la timp și care se întoarce împotriva noastră în cel mai nepotrivit moment. 

Andru: Nu sunt extrem de multe, sincer. Cred ca fac parte din acea categorie pentru care funcționează meme-ul De când cu Coronavirusul, stilul meu zilnic de viață a fost numit Carantină. Cu siguranță o să ies pe arii mai largi din casă, o să revin la terasele și barurile care-mi plăceau. Și o să mă las vizitat și o să vizitez la rândul meu prietenii și prietenele cu care am avut contact în ultima vreme doar pe Whatsapp Messenger Skype Zoom Instagram LinkedIn. Trăiască microfonul și microfonia!

Codruț: Felul în care mă raportez la prieteni și familie. Mi-e dor de toți.

 

Care sunt cele mai comune greșeli pe care le vezi la clienți pe timp de criză?

Monica: Panica, în mare parte. Normal, nimeni nu e relaxat în perioada asta, însă cred că este important să iei o pauză de câteva zile și să gândești lucrurile la rece. Vine criza, da, dar nu e ceva nemaivăzut. Avem informații din trecut, avem opinii avizate, social media, avem soluții. Ideea nu e să ne ascundem, să fugim, să ne limităm excesiv. Ideea e să ne adaptăm situației actuale, să găsim oportunitatea în carul cu fân. 🙂

Concret, cred că este o greșeală fundamentală să încetezi orice fel de comunicare în social media. Chiar dacă ai închis taraba pentru moment, este foarte important să menții o relație cu publicul tău. După epidemie se va vedea clar cine a fost curajos și a oferit sprijin emoțional publicului și cine s-a eschivat.

Irina: Că la început se neagă realitatea, apoi se încearcă capitalizarea ei cu orice preț. Bine, nu e ceva universal, dar e ceva ce am observat la avalanșa de reclame noi din feedul meu. Altă chestie: sunt atâtea emoții pozitive pe care putem să le folosim cu încredere în comunicările noastre. De ce n-o facem? E un potențial creativ imens în toată ideea asta de apropiere în ciuda distanței, de empatie, de colaborare. În schimb, probabil e instinctul de conservare care primează și nu lasă companiile să exploateze direcția asta creativă. 

Toate cărțile de marketing ne învață să fim empatici și să încercăm, pe cât posibil, să cultivăm emoțiile și să le canalizăm în mod constructiv. În schimb, eu văd prea puțină empatie și prea multă goană după profit pe termen scurt. Am citit undeva că tactica asta te poate ajuta să-ți faci vânzările pe termen scurt, dar după ce se termină toată nebunia, clienții își vor aminti cine a fost empatic și cine nu, cine le-a vorbit frumos și cine nu. Și adevăratele rezultate/consecințe se vor vedea abia atunci.

Strategia e un plan pe termen lung. Tacticile sunt de moment. Cum bine zic cei de la Adweek, strategia înseamnă la fel de mult să știi când să o lași mai moale și să pui anumite lucruri pe pauză precum înseamnă să știi ce anume să postezi și când. Tacticile sunt reactive și riști să dai greș cu ele dacă nu iei bine pulsul pieței. 

Andru: Lipsa empatiei. Dacă graba strică treaba, atunci criza strică priza. Cu clienții. Evident, nu toți și-au uitat empatia. Ca absolut întotdeauna, poate e vina amândurora. Nivelul general de stres s-a ridicat până într-un punct în care poate nu e doar vina clientului X. Da, clientul X e mai stresat și vrea rezultate mai rapide, mai fixiste, mai nu știu cum. Dar nici noi nu cred că mai avem fix acea răbdare infinită, moromețiană, de care dădeam dovadă inainte de criză. Dar o să fie bine. Suntem tineri.

Codruț: Panica. Deși n-aș numi-o neapărat greșeală. E human nature. Dar panica te face să iei decizii greșite. Să-ți dai oamenii afară, să reduci tot, să nu-ți plătești furnizorii deși ai putea.

 

Care crezi că este abordarea ideală de marketing/comunicare în perioada de criză?

Monica: În primul rând, transparența. Văd că multă lume și-a asumat rolul de „înțelept al crizei”; au răsărit în câteva zile mii de cursuri online despre gestionat finanțe, emoții, relații. Adevărul este că nimeni nu știe cu adevărat care este răspunsul. Sigur, avem fiecare câteva idei și ponturi, însă hai să dăm cărțile pe față: suntem speriați și nu avem nicio certitudine.

Cred că e nevoie de un mix sănătos de mesaje pozitive și vorbit „pe bune” din partea brandurilor. Oricum, oricare ar fi strategia, un lucru e cert: trebuie comunicat.

Irina: Una firească, autentică, care să nu se abată de la valorile companiei. După părerea mea, e o ocazie unică să întregești cercul, să arăți cine ești cu adevărat și să îi legi pe oameni de tine. În plus, oamenii sunt și-așa suficient de bulversați de tot ce se întâmplă în media și de tot zgomotul din feedurile lor. E posibil să fie cam far-fetched ce zic eu aici, dar pentru mine marketingul trebuie să creeze și un anumit sentiment de constanță, de normalitate, să fie un oarecare reper în viețile oamenilor. 

În timp ce toate se schimbă de la o zi la alta și fiecare e năucit de avalanșa de informații care trebuie procesate, campaniile de marketing care continuă ca înainte ar putea să le dea oamenilor un oarecare sentiment de normalitate. Într-adevăr, multe din produsele sau serviciile pe care le promovează poate că nu mai sunt la mare căutare în perioada asta, iar companiile se gândesc serios dacă merită să „arunce cu banii”, având în vedere contextul, dar nu văd vreo problemă în a menține active campaniile existente. Problema e cu campaniile care capitalizează fix contextul de față și includ cuvinte precum „coronavirus”, „ofertă de criză” sau care deghizează așa-zisele promoții în noutăți legate de evoluția situației.

Sunt oameni și oameni. În cele din urmă, cred că depinde mult de viziunea companiei și de interesele ei generale. Dar sunt și mulți oameni care chiar nu știu ce așteaptă lumea și piața de la ei. Dacă vreți să vedeți cum acționează alții în industrie și să mergeți pe exemple, avem aici un giga-articol de la AdAge cu răspunsurile marketerilor la situația actuală, updatat încontinuu.

În rest… ca de obicei: consistență, empatie și o bună cunoaștere a audienței tale și a preferințelor ei te vor ajuta să treci cu bine peste toată nebunia asta, fără să pierzi din acel „share of mind”. Dacă totuși îți faci griji că-ți scapă ceva, ghidul ăsta de comunicare pe timp de pandemie (și nu numai) te va ajuta să te orientezi mai bine în haosul ăsta.

Andru: Slooooooooooooooooow coooooooooooontent. Am și scris despre asta recent într-un articol. Cred ca avem cu toții prilejul să revizuim cantitatea de articole și postări și site-uri și newslettere și să le oferim un twist de extra-calitate. Ceva mai puțin și mult mai bun. Asta mi se pare valabil pentru absolut orice domeniu al existenței. Deși cu scrisul și cititul mai rar, chiar și eu m-am trezit implicându-mă în activități pe care în exact aceleași condiții, dar fără o impunere externă, nu m-as fi trezit abordându-le. Și am făcut-o cu maximă plăcere și răbdare.

Codruț: Nu știu dacă există așa ceva. Ideal e să-ți acorzi timp să asculți piața – clienți, colegi, experți. Bunici 🙂 Și să rămâi un om decent. Restul vin.

 

Cum crezi că se vor schimba trendurile în marketing după epidemie? 

Monica: Nu mă pricep la făcut predicții, însă pot să zic ce sper să se întâmple. Sper ca lumea să-și dea seama că nu merită atâtea sacrificii pentru lucruri. Nu merită să te omori muncind, nu merită să-ți calci peste valori, nu merită să visezi constant la o altă viață.

Sper să nu mai fie așa de mulți influenceri. No offense to anyone, dar știm cu toții că viața expusă pe net e falsă, vinde un ideal imposibil de atins și că multe produse promovate nu sunt cu adevărat benefice – mai ales pentru adolescenții care nu au puterea să discearnă între realitatea online și cea offline.

Nu în ultimul rând, sper să se pună mai mult accentul pe aspectul etic al unui business. Deja interesul pentru ecologie, siguranța animalelor și sustenabilitate a crescut; însă sper ca după epidemie să crească exponențial și „corporațiile diabolice” care exploatează copii de prin Bangladesh și China să nu mai fie susținute de public.

Irina: Dacă o să prindă mesajul ăla care a fost distribuit masiv pe Facebook cu „hai să vizităm România, să mâncăm românește, să ne îmbrăcăm de la firme românești etc.”, probabil va crește cererea pentru produse și servicii autohtone. Am văzut același mesaj circulând și printre prietenii francezi, deci probabil va fi o repliere mai amplă.

Oamenii vor fi stat mult timp online și se vor fi obișnuit cu o conversație constantă cu businessurile, care va trebui întreținută și după ce trece criza. Cum cei care se culcă pe-o ureche în perioada asta vor vedea consecințele abia după ce trece criza, la fel se va întâmpla și cu cei care o vor lăsa mai moale după ce s-au văzut cu sacii în căruță, cum s-ar zice.

În plus (și acum vorbesc din perspectiva mea), sunt mulți oameni care au luat o pauză de la social media și de la programele de știri în general, care verifică mult mai rar inboxul și scrollează considerabil mai puțin prin feeduri. E posibil ca atitudinea asta să persiste și după ce revin lucrurile la normal, că deh- detoxul e detox. Va trebui ca firmele să găsească modalități noi de a ajunge la ei și de a-i angaja în conversație.

Andru: Toata lumea se va grăbi să vânda cât mai mult și cât mai bine, iar sub asalt, posibilul client al produselor sau serviciilor lui X sau Y poate că va claca inițial. Poate va zice ok, nu cumpăr nimic, cine știe dacă vine criza iar, doar o să mă grăbesc în vacanțe. Marketingul va trebui să țină cont de ieșirea leului din cușcă, cumva. Leul greu.

Poate vom vedea o mai mare deschidere spre îndemnuri exotice, bine gândite pentru a pune lumea într-o necesară revenire rapidă la conexiunea om-la-om, că prea ne obișnuim că toate se pot face și prin alții. Comenzi online, online-online. Online. Desigur, e frumos, îmi place, nu o sa fiu ipocrit, și eu sunt comod, dacă se poate. Dar abia aștept să revin la a-mi căra singur chestiile de la un magazin unde plătesc cu bancnote și întind tălâmb mâna după rest sau îl las glorios la casă fără să mă uit în urmă. Nu vreau să rămânem complet blocați în online după ce ni se dă undă verde la întoarcerea la normal.

Codruț: No idea. Dar la nivel de business, oamenii vor încerca să facă economii. O vreme. Apoi vom uita totul și o luăm de la capăt. Please come back in 2034.

 

După criza din 2008 au răsărit o grămadă de businessuri noi – ce fel de businessuri (if any) crezi că o să răsară după criza asta economică? Care crezi ca va fi direcția antreprenorială în România?

Monica: N-aș putea spune ce fel de businessuri vor răsări, însă cred că vor fi anumite trenduri antreprenoriale. Mai exact, cred că majoritatea afacerilor vor investi timp și resurse pentru a se desfășura fără probleme în online. Chiar și cele destinate offline-ului (vezi coafor) nu-și vor mai permite să continue activitatea fără o prezență online bine stabilită.

Mai mult, cred că mulți dintre cei care nu își deschideau propria afacere de frică, din comoditate sau din lene vor ieși în față. Se crede că a fi antreprenor e „periculos” și a fi angajat e „sigur”. Cred că perioada actuală ne demonstrează că nu e deloc așa – deci probabil că multe anxietăți vor fi date la o parte și oamenii capabili o vor lua pe propriul drum, cu propriul business.  

Irina: În primul rând, firmele se vor uita după soluții cât mai bune pentru remote working, că cine s-a fript o dată suflă și-n iaurt. Poate că vor investi și în consultanță pentru organizarea lucrului remote, sigur or să apară niște Marie Kondo ai birourilor de acasă. Apoi cred că se va merge mult pe coaching, psihologia muncii și organizațională. Se vor face ateliere peste ateliere, se va pune preț pe programele de wellness și well-being. Probabil și cei care oferă programe de certificare pentru coaching și public speaking vor avea de câștigat.

După șocul ăsta cu disponibilizările, e posibil ca firmele să înceapă să investească în servicii de outplacement, ca să le facă celor care părăsesc compania tranziția mai ușoară. Și, nu în ultimul rând, cred că ONG-urile vor deveni din ce în ce mai vizibile și mai apreciate, având în vedere că spre ele ne-am întors în momentul în care am văzut cât de limitat a fost răspunsul statului la situația de criză.

Andru: Contrar a ce tocmai am zis că sper eu să văd de la oamenii în sine, cred că la business-uri se va întâmpla opusul; vom vedea din ce în ce mai multe companii care migrează spre din ce în ce mai mult conținut online. Unii poate chiar își vor lăsa angajații să lucreze în continuare de acasă – după perioada de acomodare, se pare că aproape toți cei care lucrează de acasă devin din ce în ce mai bucuroși de lipsa timpului pierdut pe drum, în trafic, fie că participă pasiv, fie că participă activ la el.

 Și, din ce am mai citit, suntem pe cale să observăm o explozie a VR-ului (Virtual Reality) în următorii ani. Imediat, după colț. Realitatea Virtuală vine. Probabil înainte de următoarele epidemii, să avem și noi ce să facem de acasă, nu?

Codruț: Zona de servicii online de tot felul. De la consiliere psihologică până la firme care-ți repară imprimantă remote. Ele deja există, dar va face boom.

 

Din perspectiva angajatului care lucrează oricum de acasă, care sunt niște tips & tricks pentru cei care de abia acum au început wfh?

Monica: O mare preconcepție este că lucratul de acasă te face să muncești mai puțin. Ei bine, din experiența mea, e tocmai opusul. Pentru că la birou mai ieși la o țigară, mai stai de vorbă cu cineva, mai mergi până la magazin, timpul trece mai ușor.

Acasă, chiar dacă poate mai „furi” un episod pe Netflix sau un pui de somn, la un moment dat te plictisești teribil. Așa ca începi să muncești de zor, că doar ce altceva să mai faci.

Mai mult, una dintre provocările cele mai mari ale lucratului de acasă pentru mine a fost să mă deconectez emoțional/mintal de serviciu la finalul programului. Când ești la birou, îți închizi laptopul, îți iei la revedere, te duci la metrou/mașină/trăsură. Acasă, mai ales pe timp de carantină, rămâi fizic în același loc, încât creierul tău nu prea are un indiciu foarte clar că e gata munca și poate începe relaxarea.

Prin urmare, recomand cu căldură meditația, sportul și absolut întotdeauna pauză la mail și mute la alte platforme de business care ar putea să te readucă în „starea de muncă”.

Alte câteva tips & tricks punctuale, testate în ultimii 2 ani:

1. Lucratul din pat e o capcană parșivă – doar profesioniștii o pot face, și uneori nici ei;
2. Nu lăsa pe după-amiază ce poți face de dimineață;
3. Post intermitent pentru o minte mai agilă – genul acesta de structură ține organismul mai liniștit, că nu are de digerat toată ziua câte ceva; plus că oferă o oarecare ordine în alimentație;
4. Mai ușor cu iubirea (fizică) de sine – pe bune, oricât de la îndemână este, scade din creativitate și induce o stare de somnolență;
5. Mute social media dacă vrei să termini vreodată treaba – acum, când multă lume nu lucrează și tot trimite meme pe chat, e mai important ca niciodată să dai notificările pe mute când vrei să fii cu adevărat productiv.

Irina: Să nu se izoleze, chiar dacă asta ni se zice să facem. Adică să nu piardă din vedere componenta socială a muncii lor. Discuțiile cu colegii trebuie să continue, muzica trebuie să se audă, fie-n căști, fie prin toată casa. Nu vă sfiiți să luați pauze atunci când aveți nevoie și nu negați ceea ce simțiți. Eu trebuie să scriu pagini întregi chiar și-n zilele în care simt că-mi pică lumea-n cap. În momentele alea mă ajută să mai mut lucrurile prin casă, să schimb playlistul, să gătesc altceva, să-mi spăl creierul cu un episod dintr-un serial în mijlocul zilei…

Nimeni nu poate fi productiv 100% din timp și trebuie să acceptăm asta fără să ne învinuim prea tare. Nici florile nu înfloresc 365 de zile din 365- noi de ce am face-o? Dacă vă ajută cu ceva, am aici pentru voi un set de resurse de la LinkedIn care să vă ajute să vă acomodați cu lucrul de acasă și un articol despre cum să abordați situația dacă sunteți introvertiți vs. dacă sunteți extrovertiți. Dacă nu merge cu niciuna din astea, recomand Sunetele Bucureștiului– o compilație care să vă amintească ce vă așteaptă când ieșim din izolare.

Andru: Beți multă apă. Mergeți la toaletă indiferent de câtă apă beți, chit că de obicei o făceați la birou ca să mai scăpați de câte X minute de muncă pe zi.

Mâncați sănătos. Ok, comandăm mâncare, că doar asta putem să facem/asta e mai comod, decât să stai mereu cu declarația pe propria răspundere sub masca de pe propria față. Dar nu strică cel puțin un raft în frigider cu salata și fructe. Dimpotrivă.

Sub nicio formă nu uitați de ceva-ceva mișcare. O flotare, un dans. Doua flotări, două dansuri. Etcetera. 

Și nu în ultimul rând, nu uitați ca e important să luați pauze când lucrați de acasă. Dar și mai important e să nu uitați să și reveniți la muncă.

Codruț: Hmmm. Ai răbdare, chiar dacă nu merge din prima. Vezi ce funcționează pentru tine, nu adera orbește la tips & tricksurile noastre. Bea cafea bună, nu prostii.