[Scrisul zilnic] Oana Dimofte: Content marketingul este vital. Și e o perioadă excelentă pentru branduri să priceapă că rumegușul ambalat în poleială nu mai vinde - Nerds and Words

Nerds and Words

[Scrisul zilnic] Oana Dimofte: Content marketingul este vital.

[Scrisul zilnic] Oana Dimofte: Content marketingul este vital. Și e o perioadă excelentă pentru branduri să priceapă că rumegușul ambalat în poleială nu mai vinde

Scriem și rescriem, iar printre noi sunt oameni care fac același lucru. Celor mai faini și mai interesanți dintre ei le cerem atenție și le punem întrebări. Dacă intră-n joc, sărbătorim și le mulțumim. Așa și cu Oana Dimofte, care scrie într-o zi cât alții în 20. 

Oana este ceea ce americanii numesc o persoană opinionated. Are păreri, vervă și curaj. Și o audiență atât de mare, încât unii ar numi-o influensăreală. E ziarist, scriitor, om de Facebook și prieten al educației. Focus pe asta din urmă, pentru că Educație Privată, proiectul pe care l-a pus pe picioare împreună cu Dan (soț, prieten, critic cu intenții bune), este o resursă excelentă pentru părinți și nu numai.

Avem știrile la zi, avem exclusivități destul de multe, dar avem și teme care ne interesează și pe care le urmărim mereu: educația civică, educația sexuală, derapajele din sistem, educația sportivă, combaterea fake-news.

Așadar, vorbim despre scris, citit și content marketing de calitate.

 

De ce scrii? Cât e exercițiu egoist & recuperator și cât e să-ți hrănești audiența?

Cred că sunt unul dintre oamenii cărora le vine mai ușor să se exprime în scris decât prin darul vorbirii. Orice ar spune soțul meu, nu îmi vine foarte ușor să vorbesc și nici nu mă exprim la fel de liber ca în scris. Nu știu cum face tastatura asta, dar reușește să țină în ea emoțiile, inhibițiile sau politețurile de care mă încurc destul de des atunci când mă exprim prin viu grai. De fapt, atunci când scriu spun exact ce aș spune dacă aș fi o bună vorbitoare, ceea ce, repet, orice ar spune bărbatu-meu, nu sunt.

Niciodată, absolut niciodată, n-am stat să îmi măsor vorbele sau să îmi dimensionez subiectele în funcție de audiență. Îmi e drag că mă citesc mulți oameni, le sunt recunoscătoare pentru asta, dar ce găsesc ei pe pagina mea este exact ce mi-a trecut prin cap cu două-trei minute înainte să dau publish fiecărei postări.


Când ai scris prima oară pe bani?

Prin liceu – am luat locul 3 la un concurs de eseuri în engleză la care au participat elevi din toată lumea. Atunci parcă am luat și un premiu. ”Plătită” în sensul de salariu am fost pe la 19-20 de ani, când m-am dus la ușa unui ziar și i-am rugat să mă lase câteva luni să încerc să văd dacă pot să fiu ziarist. M-au plătit din prima lună (50 de dolari, nu era mult, nu era puțin) și am rămas acolo patru ani.


Cel mai fain job ca ziarist

La Evenimentul Zilei, cei aproape 6 din perioada în care ziarul aparținea companiei Ringier. Libertate editorială completă, colegi mișto, resurse financiare pentru a-mi vedea cu ochii niște visuri profesionale care astăzi ar părea utopii pentru un ziarist tânăr, din păcate.


În ce redactie ai scris cel mai mult?

La Evenimentul zilei, dacă ne gândim la întreaga perioadă petrecută la un ziar. Dacă ne gândim la ”mult într-o zi”, atunci trebuie să fi fost ”Curentul” unde, în perioadele de concedii, ajungeam să scriu singură vreo 3-4 pagini de ziar într-o zi. Mai o agenție, mai o sursă, mai un interviu, mergea treaba. Bine, chestia asta poate să fie un indiciu despre cât de mult pot, de fapt, să scriu fără să mi se pară vreun efort senzațional, așa că, dacă mă citești pe Facebook, consideră-te avertizat.


Spre ce jurnalisti te uiți cu invidie când îi vezi ce bine scriu? 🙂

Spre tine și spre Mircea Meșter, pe bune și fără pic de curtoazie. Nu doar că scrieți mișto, faceți o chestie și mai șmecheră: umanizați niște chestii foarte tehnice, regulile din sport. Asta chiar e o șmecherie și e ce mi se pare mie ”forță pe talent”, cum ar zice fii-mea, citându-l pe marele cantautor Gami. Serios, chiar e o chestie rară să poți face asta, să povestești, de exemplu, un lung de linie iar eu nu doar să pricep ce e ăla un lung de linie, dar să și râd sau să mă enervez de efectul lui.

Îi enervezi pe mulți pe Facebook, așa-i?

Păi sper sincer că-i enervez pe mulți, că e unul dintre motivele pentru care scriu așa de mult.


Proiectul ”Educație Privată

Ideea cred că era acolo încă de prin 2006, când făceam reportaje sociale pentru tv, inclusiv despre școlile din rural. Atunci am aflat despre rata uriașă a analfabetismului funcțional în rândul elevilor din România. 40% era atunci, 40% e și acum. Când a apărut fiică-mea, problema a devenit acuta: cum îi găsesc o școală în care să nu dau șpagă sau cadouașe, cum fac că nu-și ia bullying de la profesori sau de la elevi și, în același timp, să funcționeze și partea academică.

 

Dan și cu mine ne-am dat seama că nu avem nervi să căutăm în sectorul public o școală care să îndeplinească toate criteriile astea. Pentru că nu era un criteriu sau altul, toate sunt la fel de importante pentru noi și nu am vrut să renunțăm la vreunul. Așa ne-am apucat să studiem mediul școlar privat, unde am găsit alt film. Nu musai vreun Citizen Kane peste tot, adică vreo capodoperă, dar un film mult mai bun decât media de la stat.

Și, dacă tot am făcut descoperirea asta, am zis: hei, dar de ce să nu facem un site despre educație? Inițial Dan, om de marketing, se gândea să listăm școli private și să vorbim despre bunele practici. Dar, cum a avut baftă în viață să dea de mine, evident că am complicat lucrurile și, așa, am ajuns să facem un site și despre sectorul privat, și despre cel public, și despre ce e bun, și despre ce nu e bun deloc, și despre oameni valoroși, și despre ticăloșia din sistem. Și, de unde ziceam noi că a venit vremea pentru chestii cozy și fluffy, ne-am pomenit că nu avem niciun motiv să evităm vreun subiect legat de educație.


Cum vă alegeți subiectele, care sunt criteriile?

Criteriul principal e cel pe care l-am învățat eu din jurnalismul old-school: interesul public. Pozitiv sau negativ, dacă un subiect are tangență cu educația, intră. Sigur, avem știrile la zi, avem exclusivități destul de multe, dar avem și teme care ne interesează și pe care le urmărim mereu: educația civică, educația sexuală, derapajele din sistem, educația sportivă, combaterea fake-news. Pe astea le căutăm în fiecare zi, pentru că sunt importante și pentru noi, și pentru cititorii noștri.


Proiecte și parteneriate mișto

Nu pot să spun că avem proiectul X sau Y, care s-au detașat cumva. Mai degrabă mi se pare mișto faptul că suntem constanți în temele care contează pentru noi și despre care credem că sunt relevante și pentru societate. Mi se pare mișto că integritatea e un trigger pentru cititorii noștri, că ne-am asumat că suntem progresiști (așa cum vedem noi progresismul, fără extravaganțe sau stridențe), că suntem 100% independenți de tot ceea ce înseamnă cercuri de interese în sistemul de învățământ.

De fapt stai, că pe măsură ce scriam mi-am dat seama care e proiectul nostru mișto: independența, într-un sistem în care multe cozi sunt înnodate de ani buni.

Dacă te referi la parteneriate comerciale, aici ar fi nedrept să nominalizez doar câteva, pentru că suntem recunoscători pentru toate. Nu doar din punct de vedere financiar (deși da, contează și asta și ar fi o ipocrizie să spun că suntem detașați de partea comercială într-o perioadă ca asta), ci și pentru că partenerii noștri și-au dorit, absolut toți, proiecte de conținut. Asta e destul de rar în peisajul mediatic de acum și le mulțumim.


Content marketingul și importanța sa în business

Nu cred că e important, cred că e VITAL. Și eu sunt unul dintre oamenii convinși de principiul ”garbage in – garbage out”. Cine își mai imaginează că face content marketing dacă știe ”un băiat sau o fată care postează mișto pe Facebook” cred că va avea nevoie de o cafea tare la trezire. Mahmureala o să fie dureroasă. Cu atât mai mult cu cât mulți oameni din media mainstream au migrat spre proiecte independente, este și o perioadă excelentă pentru branduri să priceapă că limbajul de carton și rumegușul ambalat în poleială nu mai vând. Și nu e vina băiatului ăluia care poate postează mișto pe Facebook-ul lui, dar care face 3 like-uri pe contul firmei. Este vina clientului și a agenției dacă își imaginează că asta mai e o soluție acum.


Recomandări de Crăciun. Ce să citim? 🙂

Prospectul de la vaccinul anti-Covid :)))) Nici măcar nu glumesc prea tare, cred că în zilele astea lectura obligatorie pentru oricare om care își dorește o viață apropiată din nou de normalitate este cât mai multă informație reală legată de medicină. Penuria de educație și apetitul pentru fake news sunt atât de mari încât este pur și simplu responsabilitatea noastră să încercăm să ne autoeducăm și să renunțăm la vracii și influencerii antimedicină care au fost atât de toxici în ultimul an.

Deci, dacă vreți o carte de Crăciun, citiți-o pe a lui Toma Pătrașcu: ”Povestiri despre epidemii și vaccinuri”. Este foarte bine scrisă și chiar o să vă folosească la ceva.


La ce text/articol lucrezi fix in momentul asta?

Tocmai a decis Curtea Constituțională că interzicerea referirii la identitatea de gen în școli este neconstituțională și mă grăbesc să dau știrea, că e unul dintre momentele alea rare în care oamenii din CCR și-au amintit că trăiesc în anul 2020.