Nerds and Words

Ora de Nostalgie: Cum se făcea marketing înainte de Era Digitală?

Ora de Nostalgie: Cum se făcea marketing înainte de Era Digitală?

Poate acum zeci de mii de ani, când dacii dominau întreaga planetă, o fi fost ceva-ceva digitalizare între straturi de realitate și de virtualitate pe plaiurile noastre, dar vă spun cu mâna pe inimă și cu inima pe marketing că nu Extratereștrii Antici Daci reprezintă miza articolului de față.

Ideea ar fi că, inclusiv acum mii de ani, când nu existau nici măcar metodele de marketing pre-digitalizare despre care voi vorbi astăzi, principalul motor al acestuia erau…

Globul Ocular și prietenii săi

În ziua de azi, cu ochii vezi reclame, citești ad-uri și articole. În trecut, puteai observa simboluri de pe obiecte ceramice sau pânze, recunoscând astfel producătorul preferat din Leagănul Umanității. Cu ochii privești, te rotești, salivezi. Prietenii globului ocular sunt cele două urechi prin care auzi anunțurile de la TV și de pe ecranul laptopului sau telefonului mobil atunci cand ochii sunt ocupați cu altceva. În rest, celelalte simțuri, adică pipăitul, mirosul și gustul nu au ce căuta în marketing per se, ci doar în analiza calității produsului care ți-a fost vândut.

În Antichitate, Evul Mediu și Renaștere, chiar și prin Epoca Modernă, globul ocular și prietenii săi conlucrau. În ziua de azi, însă, ochii au devenit norma de bază a marketing-ului, așa cum se vede și în acest Eye Tracking Study al lui Neil Patel. Aceste studii avansate iau în calcul fiecare spasm milimetric al ochiului în încercare de a ne capta (conștient sau nu) atenția. Cum se făcea marketing, deci, înainte de Era Digitală?

Cum, se făcea marketing înainte de Era Digitală?!

Știu, parcă-ți vine să spui că marketing sună prea pretențios pentru ceva ce nu presupune un efort conștient colectiv de branduire sau popularizare a unui brand. Unul modern, cu SpreadSheets, Calendars, PowerPoints și Pain Points. Dar asta e doar pentru ca privim greșit trecutul. Știați că până și în trecut – și vorbim despre 1500 de ani î.Hr. – oamenii prinseseră gustul marketingului exact așa cum îl știm în ziua de azi? Și îl practicau fix ca pe un efort conștient colectiv de branduire sau popularizare a unui brand.

Desigur, vorbim despre metode relativ primitive. De ce relativ? Deoarece presupuneau mult mai mult efort fizic și psihic din partea fericitului comerciant care voia să-și branduiască produsele decât niște click-uri prin Canva sau Photoshop și niște Shares, Likes and Subscribes. Au găsit o modalitate de a face marketingul să funcționeze chiar și cu instrumentele limitate pe care le aveau la dispoziție. În general, conceptele de publicitate din antichitate aveau ca unic scop crearea în imaginarul colectiv a unui produs (sau producător) care să influențeze fundamental nivelul de calitate al pieței. Fix ca în ziua de azi, exista o cursă între producători.

Ce vedeți mai sus e un exemplu mai recent (35 î.Hr.) pentru ceva asupra căruia mulți istorici au căzut de acord că e un fenomen apărut prin 1500 î.Hr, când societățile mesopotamiene au început producția în masă de bunuri care necesitau controlul calității.

Pe scurt, ce vedem mai sus este un logo primitiv

Se numește Mosaicul Garum.

Producătorii de mărfuri își ștampilau produsele cu o amprentă personală (cea mai veche formă a unui logo) pentru a semnala cumpărătorilor cine a creat produsul pe care îl cumpărau. Această amprentă ajuta consumatorii timpurii să rețină că un anumit produs provine de la o anumită tarabă sau vânzător și că ar putea reveni oricând la acea tarabă sau la acel vânzător pentru alte bunuri de aceeași calitate. Acest fenomen a continuat să prindă amploare pe măsură ce comerțul dintre diferite țări și societăți s-a dezvoltat.

Multe amfore utilizate în comerțul mediteranean între 1500 și 500 î.Hr. au prezentat o mare varietate de forme și marcaje, care au furnizat informații precise pentru tranzacții de peste mări și țări.

TIPĂRIM PEEEEEEEEEEEEPENI, PEEEEEEEEEEEPEEEEEEENI

După milenii în care oamenii își marcau și strigau produsele în piețe (obicei încă întâlnit și pe la noi, alături de Cântul Fiarelor Vechi), a apărut un domn pe nume Johannes Gutenberg. Cu ce scop? Cu scopul inventării primului tipar (sau presă de imprimare), făcând astfel posibilă reproducerea în masă a acestor simboluri despre care vorbeam anterior (logo-uri) pe multe forme de suport de hârtie. Această invenție din 1454 a fost revoluționară în lumea marketing-ului, deoarece cu ajutorul ei, producătorii și-au putut (re)transmite în sfârșit brandul prin aplicarea cuvintelor pe alte lucruri decât pe propriul lor produs / propria lor locuință.

Dincolo de asta, aici apare conceptul de reach, ei putând acum ajunge la un public mult mai mare prin cărți, afișe și tot felul de alte lucrări. Astfel, s-a născut cea mai veche formă de publicitate tipărită. După asta, următorul pas au fost revistele (magazines).

Apariția revistelor în anii 1730 e legată de un englez numit Edward Cave, care a numit-o astfel – revistă (magazine, eng.) din cuvântul arab „makhazin”, adică depozit. A procedat așa pentru a crea o cerere uriașă pentru publicarea sa, oamenii secolului XVIII fiind mereu în căutarea depozitelor. Conținutul ei static, însă, nu avea nicio legătură cu numele pesemne interactiv. Edward a decis pur și simplu să includă o varietate de lecturi de care el a crezut că publicul se va bucura – eseuri, poezii, povestiri și meditații politice.

Ideea de a tipări publicații pentru consumul public în masă a creat un nou mod de schimb de informații și totodată o soluție pentru a ajunge la cel mai mare număr de persoane dintr-o singură locație geografică. Acest lucru a dus la crearea de panouri publicitare pe căile ferate stradale ale Americii anului 1867. Nu la mult timp după, a fost creată o corporație standardizată pentru a exploata industria în plină expansiune a panourilor publicitare din America. Mai jos, primul print făcut vreodată VREODATĂ, prin secolul XII, înainte de Johannes.

La Radio, vreau să ajung la radio… 

Să audă aproape o țară întreagă cine-s eu, cu adevăraaaaaaat… marketat.

O altă senzație-inovație majoră a fost apariția publicității la radio. Primul ad radio plătit a ajuns pe frecvențe în 1922. AT&T a plătit în total $100 pentru reclamă de 10 minute pentru a-și promova apartamentele din Long Island. Până în 1930, aproape 90% dintre toate posturile de radio din țară erau strict de radiodifuziune pentru diverse anunțuri și spoturi care, ulterior, au fost transformate în reclame TV, începând cu 1941. Primul spot televizat a fost lansat pe 1 iulie, mai exact, pentru Bulova Watch Co.

Un producător de ceasuri.

Oare așa a pornit ideea că TV-ul îți mănâncă timpul?

Anii 1940, ‘50 și 60 găzduiau un stil mai simplu, mai family-friendly, de publicitate TV. Reclame atrăgătoare pentru toată lumea, pline de jingles (melodii simpliste) care-ți rămâneau înfiripate în minte. Atrăgătoare pentru toată lumea cum au fost, reclamele la TV au deschis calea supremației globului ocular când vine vorba de marketing, prin elemente vizuale proiectate atent.

Acestea au constituit pentru oricine o experiență aproape magică în Epoca de Aur a televiziunii color. Chiar dacă reclamele TV sunt încă populare astăzi, acestea trebuie să împartă lumina reflectoarelor cu publicitatea digitală. Și de aici, știm cum au decurs lucrurile, că de n-am ști, nu am citi acest articol pe ecranul unui laptop, desktop sau telefon.

Așadar, din moment ce trăim în era digitală și nu avem logo-ul N&W gravat pe amfore ceramice antice, și cum nu avem nici panouri uriașe atârnate prin București, nu avem încotro: putem doar să strigăm tare înspre ochii voștri că la Nerds & Words vă stăm la dispoziție cu servicii contemporane de marketing.

Dacă și tu te afli în căutarea unei combinații faine dintre calitate și cantitate, dă-ne un semn!