Nerds and Words

Nerds and Words Content Writer

Jurnal de content writer sau cum e să trăiești din scris

Nu mi-am închipuit niciodată că îmi pot câștiga existența prin scris.

 

Întotdeauna l-am văzut mai mult ca pe un hobby decât ca pe un job. Dar uite că se poate. Îmi trăiesc visul, cum s-ar zice. Însă am devenit și puțin mai cinică, fiindcă vreau să păstrez bucuria asta numai pentru mine. Așa am ajuns să îmi sperii prietenii, spunându-le că scriu, printre altele, despre despre bocanci și echipamente de protecție. Însă cu sărbătorile care se apropie, am zis să fiu mai bună și să mă deschid mai mult, așa că scriu asta.

 

Dacă ți-ai dorit și tu la un moment dat să faci din scris un job cu normă întreagă sau dacă pur și simplu erai curios să vezi de unde vin poveștile pe care le citești zilnic prin reclame, newslettere sau postări pe social media, iată aici cum arată o zi din viața unui content writer:

 

Ora 9:00: Ajung la birou de dimineață, cu paharul de cafea în mână și geanta pe umăr, exact ca în filme. Îmi găsesc colegii binedispuși și pregătiți de brainstorming pentru proiectele mai mari- e partea noastră preferată din zi. Bine, a doua parte preferată, după pauza de cafea. 

 

Suntem mai suedezi noi, din fire- ne trebuie fika pentru a funcționa cum trebuie. Știi tu, ritualul acela cu pauză de cafea și dulciuri, în care schimbi idei și găsești surse noi de motivație și inspirație. Încercăm să fim productivi și când pare că nu lucrăm. Asta face lucrurile să meargă într-o agenție de publicitate sau de copywriting.

 

Și intrăm în pâine.

 

Ora 10:00: Deschid laptopul și mă uit peste briefuri, să îmi fac o idee despre cum va arăta ziua asta. Hmm, am în program ceva content pentru blogul unei agenții de print de mari dimensiuni. Și fiindcă e luni, am de scris și niște postări pentru pagina de Facebook a unuia din clienții noștri fideli. Încep cu ele- cel mai scurt drum e cel pe care îl cunoști.

 

Ora 10:30: Research despre printul de mari dimensiuni. Subcategorie: decupare digitală pe contur. Îmi storc creierii și tot nu apare nimic. Merg din blog în blog, din site în site, mă simt ca un comis voiajor. Doar că eu nu vând nimic deocamdată, doar prospectez piața.

 

Ora 10:50: The AHA! moment. Se pare că nu căutam unde trebuie. Ce-ar fi dacă le-aș arăta potențialilor clienți cum funcționează efectiv decuparea asta digitală? Dacă sunt ca mine, oamenii ăia nu vor modele de echipament, cifre și date tehnice. Vor să înțeleagă cum se face și cum îi ajută pe ei chestia aia.

 

Ora 11:40: Sunt într-o bulă a internetului din care nu mai pot să evadez. Am început să mă uit la tutoriale și clipuri DIY ca să înțeleg mecanismul și m-a prins. Binging hard on that kind of content. Tocmai am petrecut mai bine de 3 sferturi de oră uitându-mă la oameni care taie chestii și nu m-am plictisit. Ba chiar a fost extrem de satisfăcător. Zero remușcări. Pe ideea asta o să merg cu articolul.

 

Poate te întrebi unde era șeful în toată ecuația asta.

 

Ți-l și închipui privind dezaprobator peste umărul meu și făcându-mi semn să las prostiile și să trec la treabă. Ei bine, nu. E și el în celălalt capăt al camerei, căutând inspirația prin cine știe ce cotloane încă neexplorate de om ale vastului web. 

 

Probabil se uită pe ascuns la The Office, în timp ce gândul îi zboară la deadline-uri și la formulări mai bune pe care ar fi putut să le folosească într-un anumit proiect. Cum probabil faci și tu după ce te cerți cu cineva.Ajungi acasă și găsești 1000 de lucruri pe care le-ai fi spus mai bine și mai la obiect. 

 

Se notează în carnețel pentru a fi folosite cu următoarea ocazie. Pentru că un copywriter sau un content writer are nevoie constantă de idei, așa că nu-i bai dacă-ți vine aia genială după ce ai terminat proiectul: vei găsi cu siguranță ocazia să o folosești.

 

Ora 12:00: Mă pun serios pe treabă. Researchul a dat roade și mă simt inspirată. Mulți m-au întrebat cum îți vine inspirația, mai ales când de asta depinde munca ta. Păi inspirația nu vine pur și simplu, de la sine. Se lasă așteptată și de multe ori depășește cu muuuult sfertul academic. Așa că trebuie stimulată și încurajată. Inspirația e de fapt 99% research și 1% schimbat perspectiva din care priveai lucrurile.

 

Ora 13:45: Termin textul, îl trimit colegilor pentru proof reading, aștept feedback să văd ce mici modificări mai trebuie să fac. E timpul pentru pauza de masă.

 

Cum, e ora 14:00 și nu ai scris decât un articol?! Fals. 

 

E ora 14:00 și am făcut research, o colecție întreagă de linkuri utile pentru domeniul despre care am scris și care sigur ne va prinde bine pe viitor. Am scris, am tăiat, am rescris (cum zice și motto-ul nostru), am făcut lucrurile să sune bine și am transformat un subiect aparent anost într-unul care merită citit până la capăt și dat mai departe. 

 

There are no boring subjects, only disinterested minds. – G. K. Chesterton

 

Sau

 

There are no dull subjects. There are only dull writers. – citat atribuit lui H. L. Mencken

Așa cum Roma n-a fost construită într-o zi, nici textul tău nu poate fi gata cât ai bate din palme. Nici măcar dacă scrii la întâmplare, ca să termini odată cu el. Ține cont de asta data viitoare când îți lași proiectul de semestru sau lucrarea de licență/disertație pe ultima sută de metri. Da, constrângerile au darul de a stimula creativitatea, dar cu timpul nu te joci.

 

Ora 14:00: Prânz cu colegii, mai schimbăm o idee, mai dezbatem o campanie. Sau ne uităm în tăcere unii la ceilalți, în funcție de cât de obosiți și stresați suntem. Important e că ne înțelegem din priviri și nu ne călcăm pe bătături. 

 

Ora 14:45: Refresh, refresh șiiii… Proiect nou. Tura asta e pentru o cofetărie fancy, de lux. Primesc un folder cu vreo 30 de poze pentru descrieri de produs: torturi care mai de care, prăjituri colorate și candy baruri care te hipnotizează. Deja îmi lasă gura apă și mă gândesc cu groază: cum o să pot să scriu ca lumea cu pofta aia cât casa?

 

Mă uit pe produse, văd nume mai vechi, mai noi, caut rețetele originale, învăț povestea dulciurilor și gândul îmi zboară la Crăciun. În mintea mea deja am un decor din ăla cu ieslea și martorii nașterii lui Iisus, doar că în loc de personaje și de iesle sunt prăjituri. În formă de personaje și de iesle. M-au câștigat definitiv când am văzut că au în ofertă Bûche de Noël (un desert tradițional franțuzesc pentru masa de Crăciun). Doamne, dă-mi putere!… Cum să mai fii content writer în condițiile astea? Ntz, ntz…

 

Dar măcar știu că o să excelez la capitolul empatie.

 

Pentru taskul ăsta clar nu-mi va fi greu să mă pun în papucii consumatorului ca să-i dau clientului ce vrea.  Toate deserturile respective sunt o poveste în sine. Aș fi simțit-o mai bine dacă aș fi putut să gust din ele, dar e ok, mă descurc ș

i așa. 

 

Schițez câte o descriere pentru 2-3 produse și mă simt ca în Charlie și fabrica de ciocolată. Doar că biletul meu auriu nu-mi oferă acces la experiența neîngrădită. Privesc cu jind de la distanță și mă consolez cu humusul care mă așteaptă a

casă.

 

Un orologiu sună: 5 și jumătate. La castel în poartă oare cine bate? Aglomerația din trafic și de la metrou, bineînțeles. După ce am fost pe rând tehnician specializat într-ale printurilor mari, om de social media și connaisseur de dulciuri fine, îmi pun haina pe mine și simt cum mă transform din nou în om normal. În student care se grăbește la cursul de seară, în călător cu gândul pierdut undeva, departe. Mâine oare ce voi fi? Dungeon master, HR-istă, trainer personal în online? Ce voi învăța nou, ce aventură mă așteaptă? Rămâne să aflu la brieful de la prima oră.

 

Undeva, cumva, experiența unui cumpărător e mai bună, mai caldă și mai directă mulțumită mie. Am scris și azi ceva ce mi-aș dori eu însămi să văd pe site-ul sau în broșura unei firme. Cu gândul ăsta mă hrănesc și asta e cea mai satisfăcătoare recompensă a unui content writer.

 

Content writer at work