Experiența Jidvei - Nerds and Words

Nerds and Words

jidvei 12

Experiența Jidvei

4 oameni de marketing. 4 hashtaguri pe baza cărora se construiește povestea unui brand-emblemă al României. 2 zile petrecute pe meleaguri transilvănene pentru a ne familiariza cu universul Jidvei. O „vizită de lucru” care s-a transformat într-una din cele mai frumoase experiențe trăite de fiecare dintre noi anul acesta.

 

Ăștia suntem: echipa de scriitori pasionați de cuvinte, vinuri bune și experiențe pe măsură de la Nerds & Words. Ne-ați citit pe pagina de Facebook Jidvei, dar probabil n-ați știut că noi scriem textele acelea pline de melancolie, drag de oameni și speranță. Astăzi suntem aici să vă aducem câte ceva din culisele comunicării. Povestea Jidvei, așa cum am trăit-o noi în cele două zile petrecute la castelul Bethlen-Haller, la crama Tăuni și la crama Jidvei. Doar așa veți înțelege de ce #PePrimulLocSuntOamenii, natura sau arta vinului.

Drumul lung către castel

N-aveam cum să refuzăm un teambuilding în mijlocul săptămânii, mai ales când știm că, de fapt, nu răspundem invitației șefului, ci invitației „castelanilor” de la Jidvei. Am văzut castelul Bethlen-Haller de nenumărate ori pe etichetele sticlelor de vin, dar nu eram noi tocmai convinși că e un loc real- Irina, cel puțin, se gândea că e un logo ca toate celelalte, inspirat dintr-o poveste și „înviat” în Photoshop. Acum aveam să ne convingem cu ochii noștri nu numai că acel castel e pe bune, ci că e unul din puținele astfel de locuri din România (dacă nu singurul) în care te poți simți ca un prinț sau un boier din vremurile vechi, fie doar și pentru câteva zile.

 

Am pornit la drum într-o zi de marți cețoasă. Și cețoasă ne-a fost toată vizita, excepție făcând porțiunea din Valea Oltului, când soarele a ieșit de după dealuri și ne-a lăsat să  admirăm în treacăt bogăția de culori și frumusețea peisajului. Să fi fost culorile de toamnă, să fi fost castelul Bethen-Haller, să fi avut noi, pur și simplu, un moment de vulnerabilitate. Nu știm, sincer, care-i adevărul, dar rezultatul ne-a fost destul de clar: ne-am îndrăgostit de (și pe) loc. 

 

jidvei1

 

Dealuri care păreau că nu se mai termină, vii învăluite în mister și, cel mai important, peisajul cârnaților pe grătar. Oricât de „duri” am vrea să credem că suntem, până și nouă ne-au smuls o lacrimă (Monicăi chiar două, dacă vă vine să credeți!). E drept, mai ales cârnații, care ne făceau glumeți cu ochiul și ne îmbiau la masa după 8 ore de mers cu mașina și ronțăit din sacul cu merinde aprovizionat din benzinăriile de pe traseu. „Castelanii” de la Jidvei ne-au așteptat cu masa-ntinsă, în buna tradiție a locului, iar noi am uitat de tot și de toate, ne-am lepădat bagajele și ne-am bucurat de o cină gustoasă și îndestulătoare, în compania unui pahar de vin. 

Intrarea în castel și momentul revelației: da, #PePrimulLocERomânia

Adevărul e că am ajuns obosiți după atâta amar de drum și tot ce ne doream după masa aceea copioasă era să ne luăm în primire camerele. Entuziasmați cu toții să înnoptăm în castel, am fost conduși de gazde pe scările monumentale care duceau către cel de-al doilea etaj al castelului. Când porțile masive ale castelului s-au deschis dinaintea noastră, am știut că am intrat oficial în povestea Jidvei.

 

jidvei 2

 

Am fost trecuți dintr-un hol într-altul, fiecare cu povestea lui și cu o mulțime de artefacte istorice expuse vederii, către camerele noastre decorate simplu și cu bun gust, astfel încât să păstreze un echilibru între farmecul original al castelului și standardele actuale ale confortului și luxului. 

 

Și am găsit liniștea între pereții albi, nesfârșiți, sub arcadele tavanului, fiecare în turnul lui (castelul are patru turnuri, în cele patru colțuri ale construcției). Deși aparent neatins de timp și de greutățile perioadelor istorice pe care le-a traversat, castelul nu mai e același care a fost construit acum câteva sute de ani în Cetatea de Baltă.

 

Impunătoarea construcție e strâns legată de arta vinificației. Până mai ieri, oamenii din zona celor două Târnave aduceau un omagiu artei vinului la poalele castelului Bethlen-Haller, sub atenta supraveghere a familiei nobiliare Bethlen și mai apoi a familiei Haller. Vechea cetate a fost dărâmată în anul 1544. Aproape un secol mai târziu, în 1624, a fost finalizată construcția actualului castel. Castelul a fost naționalizat în 1948 și a funcționat ca secție de şampanizare în cadrul IAS Jidvei până în anul 1989. 

 

jidvei 3

 

Știm cu toții care a fost soarta multor monumente istorice după revoluție: fie au fost redate proprietarilor de drept, care au făcut cu ele ce au crezut de cuviință, fie au fost lăsate în voia sorții, unde s-au degradat treptat până în punctul în care au devenit de nerecunoscut. Din fericire, castelul Bethlen-Haller a avut noroc și a-ncăput pe mâini bune: familia Necșulescu l-a restaurat și l-a adus în circuitul turistic, oferindu-le tuturor oportunitatea de a-l vizita și a degusta vinurile Jidvei într-un loc cu parfum istoric sau chiar de a petrece un sejur acolo. N-a fost un demers ușor, dar a fost unul extrem de necesar, având în vedere că pentru oamenii de la Jidvei #PePrimulLocERomânia. Cu toate ale ei- oameni, locuri, patrimoniu material și imaterial.

 

Castel-Jidvei

 

Povestea castelului e una cu adevărat impresionantă, mai ales pentru că a rezistat testului timpului. Timpul- acest element care leagă totul, le rezolvă pe toate, înnobilează vinurile și vindecă sufletele. Timpul e prețuit la castelul Bethlen-Haller într-un mod aparte: există acolo, după cum își amintește Radu al nostru, în jur de 50-60 de ceasuri care măsoară nu doar timpul în sine, ci și pe cel al oamenilor care au trecut pragul castelului.  Conform legendei, primele șapte ceasuri reprezintă cei șapte ani de acasă, fiind urmate de câte-un ceas adăugat de-a lungul veacurilor de familiile Bethlen, Haller și Necșulescu pentru a marca evenimentele importante din viața lor. 

În vie, învăluit în ceață, te descoperi pe tine. Pentru că #PePrimulLocENatura

Peisajul cuprins de ceață ne-a învăluit și-n cea de-a doua zi, când am pornit spre Crama Tăuni și spre cea din Jidvei. Ceea ce pentru alții ar fi putut fi o sursă de frustrare, pentru noi a fost o experiență aparte: nu în fiecare zi ai șansa să urci pe un deal la o altitudine de peste 500 m și să stai așa, înconjurat de o ceață densă, gustând din ultimii struguri ai anului. 

 

Alegând de pe ciorchine boabele cel mai intens colorate, acoperite de rouă, nu ne-am gândit decât la ce bun o să iasă Eiswein-ul de anul ăsta și că-i musai să ne luăm și noi câte o sticlă la salariu. Nu doar ceața o puteai tăia cu cuțitul, ci și liniștea. O liniște de care aveam atâta nevoie, veniți fiind din București, unde traficul e deja zgomot alb, iar agitația nu te părăsește nicăieri, nici măcar în balconul propriului apartament.

 

jidvei 55

 

Am savurat liniștea și dulceața strugurilor „culeși toamna pe târziu” și am ascultat-o pe Daniela, experta noastră în cercetare a tot ceea ce ține de natură, climat și cultivarea viței-de-vie, povestind molcom, cu darul graiului așezat ardelenesc, de particularitățile locului. 

 

Întinse între cele două Târnave, printre sate cu specific săsesc, dealuri vălurite și păduri cu o biodiversitate uimitoare (pe care compania are și un domeniu de vânătoare, apropo), plantațiile de aici dau unii din cei mai buni struguri din țară. Fiecare deal are microclimatul lui, iar aromele diferă de la un deal la altul, atât în funcție de altitudine, cât și de expunerea nordică sau sudică a viei. 

 

Înainte ca Jidvei să se ocupe de terenurile fertile din zonă, majoritarea erau folosite ca pășuni și lăsate-n voia sorții. Viticultorii de la Jidvei au readus terenul în circuitul agricol, având grijă să nu intervină prea mult în cursul naturii și să nu strice echilibrul fragil care s-a creat de-a lungul secolelor în zona aceasta pitorească și fertilă. Plantația se întinde acum cât vezi cu ochii, pe mii de hectare.

 

jidvei 88

 

Am vizitat cramele, am degustat vinurile direct din butoi și am decretat: într-adevăr, #PePrimulLocEArtaVinului

Castelul restaurat de familia Necșulescu este situat la răscruce de vânturi între cramele Tăuni și Jidvei, care produc anual 25 de milioane de litri de vin din soiuri diferite. Într-un moment de inspirație, colegul Radu a făcut o comparație interesantă. Pentru el, echivalentul istoric al turnurilor castelului se regăsește în cel economic reprezentat de cisternele de inox ale celor două crame amintite mai sus. Aceeași comparație s-ar putea face și între tunelul de 15 km dintre castelul Bethlen-Haller și castel Bethlen din Sânmiclăuș în conductele care transportă vinul până la linia de îmbuteliere.

 

Ajunși la crame, am degustat vinuri direct din acele vase impunătoare din oțel inoxidabil, am văzut cum se desfășoară întreg procesul, de la recoltare și până la îmbuteliere. Ne-am lăsat conduși prin crame ca și când am fi fost prinși într-un film SF- n-aveți idee câtă tehnologie presupune fabricarea unei băuturi atât de simple în aparență, precum e vinul. Ne-am plimbat printr-un depozit ticsit cu sticle de vin, care mai proaspete, care mai vechi și mai prăfuite. Nu știm dacă e vinul, peisajele superbe din jurul cramelor sau industria fascinantă, însă am văzut ceva ce ne-ar plăcea să vedem mai des: pasiune nemărginită pentru job.

 

jidvei 99

 

Nu credeam că o să auzim vreodată pe cineva vorbind cu atât de mult patos despre temperatura optimă într-un butoi imens de metal; la fel cum nu am crezut că cineva se poate uita cu atâta drag la niște struguri. În orice caz, se pare că ceva din magia Jidveiană e atât de puternic încât face ca din 5 experți cu care am discutat, 5 să fie absolut îndrăgostiți de meseria lor.

 

Însă de departe cel mai îndrăgostit de arta vinului și de tradiția vinului de Jidvei e domnul Buia, enologul-șef al Grupului Jidvei, care ne-a pregătit o degustare privată, în care am avut prilejul să savurăm vinurile și să le ascultăm povestea în același timp. Codruț a fost cel mai încântat de degustare și de personalitatea exuberantă a domnului Buia.

 

Domnul Buia are o tipicitate (sic) rar întâlnită. Expertiză, tandrețe și pasiune – toate așezate sub figura unui om înțelept, care a văzut multe. Și care și-a câștigat respectul industriei. E jovial și mândru de vinurile ”lui”. Iar felul în care le povestește te fac să-ți dorești să te pricepi un pic mai bine și tu. Să pui întrebări mai deștepte, să ai cu ce contribui la discuție. Pentru că seara de degustare oferită de seniorul Jidvei a fost o discuție din care am rămas cu ceva. Nu doar cu informații și nu doar despre gamele din pahar. Ci mai ales despre principii și bucuria vinului. 

Și-am lăsat pe final ce-i mai important: faptul că #PePrimulLocSuntOamenii

De la echipa de comunicare Jidvei, ghidul care ne-a prezentat castelul, experții care au vorbit cu noi și ne-au povestit cu atâta patos despre meseria lor, și până la domnul Jean- șoferul nostru mucalit și fetele de la restaurant care au avut grijă de noi în fiecare dimineață și ne-au adus o cafea mai mare decât le aduceau celorlalți, că știau ce echipă de cafegii suntem. Oamenii calzi, zâmbitori și încântați să te aibă ca musafir se văd și pe sub mască.

Sunt multe lucruri de spus despre Jidvei, dar nimic nu e mai relevant decât asta: un proiect de asemenea dimensiuni nu s-ar fi întâmplat fără niște oameni pasionați și dedicați în culise. 

 

Se spune că omul sfințește locul. Și așa și este. Mulțumită lor, am putut să ne bucurăm de tot ceea ce înseamnă experiența Jidvei. De la A la Z. În final, nu vom rămâne cu prea multe informații despre producția vinului întipărite-n minte. Dar vom păstra mult timp în suflet plimbarea din vie și hoinăreala pe domeniul Bethlen-Haller, momentele în care timpul s-a oprit în loc și pentru noi și ne-a lăsat să savurăm clipa, liniștea și frumusețea locului. 

 

Irina zice că și-ar fi dorit să aibă mai mult timp să se bucure de această stare de fapt- pentru că asta este. În Cetatea de Baltă, liniștea, ritualurile zilnice și lucrurile făcute pe îndelete sunt stări de fapt, nu rupturi în țesătura complicată a universului nostru urban, zgomotos și stresant, construit pe urgență și deadline-uri.

jidvei 11

Vizita la Jidvei a fost pentru noi un prilej de deconectare și de a descoperi, bucățică cu bucățică, întreaga artă a producerii vinului. Oamenii joviali, stăpâni pe meșteșugul lor și pasionați de ceea ce fac, ne-au amintit de adevăratul sens al vieții: să te bucuri de fiecare moment și să faci totul cu plăcere. 

 

În doar două zile, am trăit o revelație profundă, punctată de scene bucolice, peisaje autentice și oameni sinceri și deschiși. O revelație pe care o vom prețui și care ne va ține ancorați în lunile de incertitudine ce vor urma. Pentru că, în mijlocul îngrijorării și panicii colective, noi, norocoșii, am avut privilegiul de a ne reculege, de a cunoaște rosturi noi și de a ne bucura de o experiență unică pe care nu speram s-o trăim tocmai acum.

jidvei 12

Foto credit: colega Irina Bădescu

Ai un castel, un business fain și, opțional, o sticlă de vin? Putem să scriem așa fain și pentru tine! 
Hai să ne auzim! 🙂